Prima dată cand am fost la Ipoteşti, am rămas foarte impresionat de vestitul lac al lui Eminescu. Liniştea pădurii (ale cărei poteci le-am străbătut înainte de a ajunge la lac), priveliştea superbă a luciului de apă aflat chiar în pădure (şi chiar nuferii care-şi arătau discret florile deasupra apei) m-au cucerit imediat.
Am făcut atunci această fotografie (cu o veche cameră VGA)...

Chiar şi acum, după câţiva ani buni (şi chiar dacă e de o calitate precară) imaginea încă îmi readuce o senzaţie placută in suflet şi imi reaminteşte de versurile acestea:
"Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor..."
In memoriam Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889)
Am fost si eu pe acolo. foarte frumos intr-adevar. :)
ReplyDeleteMa bucur ca imaginea ti-a reamintit de locurile acelea superbe! Sper sa revii cu placere!
ReplyDelete